Traducere de Octavian Cocoş
Două iubiri m-alină şi mă bat
Şi ca doi demoni azi mă ispitesc:
Un înger, o mândreţe de bărbat,
Şi-o negriciosă, spirit diavolesc.
Iar dracul de femeie l-a momit
Pe îngerul cel bun, ce mi-e străjer,
Şi l-a corupt, şi l-a ademenit,
Deşi e pur, cu hâdu-i caracter.
Iar dacă diavol îngerul va fi,
Voi bănui, dar nu voi şti precis;
Mă vor lăsa şi se vor însoţi
Şi îngerul, cred eu, va fi proscris.
Dar sigur-sigur o să ştiu abia
Când îngerul de demon va scăpa.
vezi mai multe poezii de: William Shakespeare
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.